Cetatea de la Adamclisi – Tropaeum Traiani impresionează și astăzi

• Fondarea cetății Tropaeum Traiani și începuturile sale
• Dovezi ale geniului roman în construcția cetății de la Adamclisi
• Zidul cetății, pavajele și trotuarele
• Refacerile din periodele severică și constantiniană
• Cetatea de la Adamclisi devine un centru religios
• Bazilica Forensis – poate cea mai impresionantă clădire a cetății
• Decăderea orașului și distrugerea

Undeva, în centrul stepei dobrogene, există un loc de o importanță istorică aparte. De fapt, la 1,5 kilometri de Adamclisi se regăsește una dintre cele mai frumose cetăți din Dobrogea!

Poate doar grandiosul monument, Tropaeum Traiani, lângă care se află cetatea, mai atrage atenția asupara acestui spațiu dobrogean de o încărcătură istorică deosebit de valoroasă. â

Cetatea de la Adamclisi, care a primit si ea numele monumentului triumfal din apropiere, Tropaeum Traiani, reprezintă unul dintre primele centre ale romanizării de pe teritoriul țării noastre.

Tur AUDIO cetatea Tropaeum Traiani

Vrei să descopri cetatea într-un mod inedit? Am lansat, în premieră, un tur AUDIO unic al cetății Tropaeum Traiani. Știm cum este să te plimbi bâjbâind prin cetate, fără să înțelegi mare lucru. De aceea, am creat pentru tine un itinerariu clar de parcurs, cu câte o înregistrare interesantă despre fiecare punct inclus.

Ai 13 înregistrări care îți vor dezvălui povești inedite despre monumentele impresionante din cetate. Realizarea turului nu a fost o muncă ușoară, după cum poate ți-ai dat seama, dar ne bucurăm să promovăm patrimoniul cultural-istoric din țara noastră. Sperăm că și tu te vei bucura de acest tur, susținând această inițiativă.

👉 Vezi Tur AUDIO cetatea Tropaeum Traiani!

Fondarea cetății Tropaeum Traiani și începuturile sale

Victoriile succesive ale Împăratului Traian în aceste zone, dar cu precădere victoria din anul 102 e.n., au determinat înălțarea monumentului triumfal ca recunoaștere a măreției armatei romane. După ridicarea acestui colosal monument de propagandă imperială, în anul 109 e.n., la mică depărtare, ia ființă o nouă cetate romană. De fapt, o putem numi o reîntemeiere a unei foste cetăți getice, dovadă stând numeroasele descoperiri de epocă pre-romană.

Numele așezării getice nu se cunoaște. Astfel, a fost emisă ipoteza că locuitorii acesteia ar fi trecut de partea coaliției împotriva Împăratului Traian și ar fi părăsit cetatea dupa victoriile acestuia. Cert este că odată cu această nouă întemeiere, cetatea se dezvoltă ca centru urban, având caracter strict civil. Bineînțeles, numeroși veterani romani s-au așezat aici la vatră împreună cu familiile lor și mulți alți coloniști au fost aduși din Imperiu. Așadar, cetatea de la Adamclisi devine în scurt timp un nucleu de radiere a elementelor civilizatoare romane în întreg spațiul dobrogean.

Inscripția ce făcea parte din soclul unei statui a lui Traian care, din nefericire, nu s-a păstrat, dovedește numele localității. “Trainenses Tropaeenses” face referire la tropaeeni, locuitorii orașului trofeului lui Traian.

Această inscripție datează din anul 116 e.n., ceea ce confirmă încă o dată dezvoltarea rapidă a cetății după războaiele daco-romane. De fapt, în scurt timp, cetatea Tropaeum Traiani ajunge la rangul de municipium, fiind capitală de județ și important centru comercial, religios, economic și politic în Moesia Inferior. Întinsă pe o suprafață de 10 ha, cetatea s-a bucurat de toate dotările unui veritabil oraș roman, inclusiv alegerea atentă a locului de așezare. Comunitatea de aici se bucură de o perioadă de înflorire accelerată până în anul 170 e.n, când o invazie a triburilor barbare de costoboci zguduie liniștea cetății.

Dovezi ale geniului roman în construcția cetății de la Adamclisi

Sudul Dobrogei se remarca, și atunci ca și astăzi, prin seceta prelungită mai tot timpul anului. Pentru continuarea locuirii cetății, apa era esențială. De aceea, cetatea Tropaeum Traiani a fost prevăzută încă de la început cu un sistem de apeducte ce aducea apa potabilă în cetate și un sistem de canalizare ce contribuia la scurgerea apelor pluviale și menajere.

Întreg sistemul de canalizare a fost proiectat pe sub strada principală ce lega porțile de est și de vest. Acest sistem era reprezentat de un sanț pavat cu piatră și acoperit cu dale mari de calcar. Acesta servea drept spațiu pentru conductele ce transportau apa potabilă, cel mai probabil din localitatea Deleni, din apropiere, și până la rezervorul din interiorul cetății. De asemenea, pe sub aceste conducte exista un spațiu special destinat scurgerii apelor pluviale adunate de pe pavajul pietruit al străzilor interioare și a apelor menajere.

Importanța apei pentru tropaeeni este confirmată și de altarul dedicat zeiței Iunona, venerată cu atributul de Regină. Inscripția altarului face de cunoscut faptul că locuitorii cetății îi mulțumeau acesteia pentru găsirea unui surse de apă. În plus, tot în cetatea de la Adamclisi este adorat Zeus Ombrimos, sau Ploiosul. Apa capătă, așadar, o importanță vitală pentru continuitatea locuirii cetății.

Zidul cetății, pavajele și trotuarele

Cetatea era străjuită de un zid impresionant cu 22 de turnuri, ce asigura apărarea locuitorilor. Două străzi principale traversau cetatea și legau cele patru puncte cardinale. Poata de vest, ce prezenta o boltă impunătoare, lega cetatea de drumul imperial ce străbătea Dobrogea de la nord la sud.

Două turnuri în formă de U mărgineau părțile laterale ale străzii principale est-vest. Pavajul original al acestei străzi se păstrează și astăzi. Pot fi observate șanțurile din dalajul pietrelor, de dimensiuni standard în tot Imperiul Roman, special realizate pentru trecerea roților carelor. În plus, pot fi ușor observate striurile realizate în piatră pentru a preveni alunecarea copitelor animalelor pe pavajul lucios.

Tropaeeni se bucurau și de confortul unor trotuare acoperite. Via principalis era delimitată la stânga și dreapta de coloane masive ce susțineau probabil un acoperiș într-o apă. Acesta avea rolul de a-i proteja pe locuitori de intemperii atunci când era necesar ca ei să se deplaseze în interiorul cetății. Existența apei curente în oraș, sistemul de canalizare, băile publice dar și pavajele străzilor dovedesc geniul constructor roman.

Refacerile din perioadele severică și constantiniană

La începutul secolului III e.n., cetatea se bucură de o nouă perioadă de înflorire. În timpul dinastiei severice din Imperiul Roman, provinciile romane profită de o aparentă pace.

Tropaeum Traiani trece printr-o perioadă de refacere, curmată brusc de alte invazii ale carpilor dacici și goților de origine germanică. Din această perioadă dateaza inscripția ce îl invocă pe Zeus Ombrimos, Ploiosul. În plus, din această perioadă au mai fost descoperte două inscripții importante. Prima este o inscripție comemorativă ce menționează Senatul splendidului oraș Tropaeum. A doua este inscripția altarului dedicat lui Jupiter de către un grec romanizat din colonia Olbia.

Decăderea orașului ia sfârșit odată cu venirea la tron a Împăratului Constantin cel Mare. Acum, la începutul sec. IV e.n., au loc cele mai importante lucrări de refacere ale cetății. Este rezidit zidul de incintă, lung de 1200 de metri și având o grosime între 2,60 – 3,70 metri.

De asemenea, sunt refăcute turnurile cetății, precum și numeroase edificii importante. În timpul refacerii zidului, deasupra porții de est este montat un trofeu de mici dimensiuni similar cu cel ridicat de Traian în apropiere. Tot aici a fost descoperită o inscripție din anul 316 e.n., din timpul co-împăratului Licinius. Aceasta menționează faptul ca cetatea a fost “zidită din temelii”. Descoperirea trofeului similar celui al lui Train, realizat la o scară mult mai mică, dovedește o dată în plus legătura cetății cu victoriile repurtate de Traian în acest areal. Statuia poate fi văzută în Muzeul Arheologic din Adamclisi.

Cetatea de la Adamclisi devine un centru religios

Perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului V e.n. și începutul secolului VI e.n. este marcată de semne de înflorire pentru cetatea Tropaeum Traiani. De fapt, aceasta este și ultima perioadă de înflorire a cetății romane. Acest nou suflu este probabil datorat și interesului sporit al împăraților Iustinian și Anastasium față de aceste zone. Aceasta și pentru că orașul Constantinopol devenise deja capitala Imperiului Roman de Răsărit iar Dobrogea se afla în relativa apropiere a acesteia. În acest timp orașul devine cunoscut ca un important centru religios, având cinci bazilici interioare și două exterioare.

Bazilicile aflate la cetatea de la Adamclisi

Lângă poarta de vest a cetății se afla Bazilica Cisternă, ridicată în locul unui fost rezervor de apă. După ce izvorul ce îl alimeta a secat, acesta a fost transformat într-o bazilică de mici dimensiuni încă de la mijlocul secolului IV e.n. Lângă turnul de provizii era situată bazilica de marmură, singura de acest fel din cetate. Aici au fost descoperite coloane, capiteluri și plăci de marmură. În secolul VI, aceasta devine Sediul Episcopiei și primește denumirea de Bazilica Episcopală. Aceasta bazilică era prevăzută și cu un baptisteriu pentru efectuarea botezurilor.

Cea de-a treia bazilica ridicată la Tropaeum Traiani a fost construită în zona centrală. Aceasta a fost denumită Bazilica cu Transept, fiind realizată în forma literei T în sec. V e.n. Cercetările realizate de Al. Barnea au dezvăluit că aceasta a fost ridicată pe locul unde se afla o bazilică mult mai timpurie. Planul acestei bazilici este un plan standardizat roman. Acesta va ajunge generalizat în tot Imperiul Roman de Apus. Cripta bazilicii are o singură încăpere unde au fost descoperite mormite de martiri. Bazilica A, sau simplă, a fost construită la începutul secolului V e.n. Aceasta ocupă probabil locul unor edificii specifice forumului roman. Cripta bazilcii are o singură încăpere ale cărei pereți s-au păstrat aproape complet. pe pavajul criptei s-au descoperit rămășițele a cinci martiri.

Bazilica Forensis – poate cea mai impresionantă clădire a cetății

Se spune că Bazilica Forensis de la Tropaeum Traiani este asemănătoare celei de la Pompei. Aceasta a avut un caracter laic și a fost construită în sec. III e.n. și refăcută secolul următor. Bazilica impresionează prin dimensiunile sale extraordinare. Lungimea acesteia este de 50 de metri, iar lățimea de 28 metri.

Acest edificiu impunător servea drept spațiu pentru desfășurarea vieții civile în orașul constantinian. Interiorul acesteia era delimitat de coloane de mari dimensiuni, bazele acestora fiind vizibile și azi. Desfășurarea vieții orășenești a creat necesitatea acestei construcții. Senatorii, magistrații și cetățenii romani se adunau în forum pentru dezbaterea chestiunilor administrative și organizatorice. Această bazilică aflată chiar lângă forum a reprezentat spațiul pentru întâlnirile comerciale, juridice și economice.

Importanța bazilicii va decade treptat, odată cu decăderea întregului oraș. Săpăturile chiar au descoperit pe latura de răsărit numeroase vase pentru depozitarea de cereale și alte produse alimentare. Acest lucru poate sugera că Bazilica Forensis a avut ulterior rolul unei piețe de desfacere a orașului.

Decăderea orașului și distrugerea suferită de cetatea de la Adamclisi

Sfârșitul secolului VI e.n. este marcat de invaziile devastatoare ale avarilor și slavilor. Mai toate cetățile dobrogene și nu numai cad pradă năvălitorilor. Dar, de această dată, multe dintre ele nu mai au forța de a se ridica. Poate și pentru ca Imperiul Roman a ajuns chiar el la capătul puterilor. Astfel, în anul 586 e.n. are loc masivul atac al avaro-slavilor, care incendiază cetatea Tropaeum Traiani. După această distrugere, sunt semnalate doar câteva elemente slabe de locuire. Descoperirea unor mormite de târzii în zona Bazilicii Cisternă pot sugera continuitatea vieții călugărești în cetate și după distrugerea acesteia. Oricum, majoritatea populației se retrage în spațiile rurale, unde sursele de apă erau mai la îndemână. În Evul Mediu timpuriu sunt refolosite unele blocuri de calcar pentru realizarea unor construcții militare.

“Cred că este de neînchipuit ca cineva, care a sosit pe litoral și are timp la dispoziție, sa nu fie tentat a face o excursie la Adamclisi…”, nota Constantin Cioroiu în cartea sa “Litoralul românesc. Ghid sentimental.”, 1981. Ce zici, te tentează și pe tine o excursie la Adamclisi?