Casa cu Lei din Constanța – Clădire istorică cu origini armene

Casa cu Lei rămâne, pe lângă Cazino, cea mai cunoscută și pozată clădire din Constanța. Nu este de mirare, deoarece stilul neorenașterii italiene are darul de a atrage privirile prin detalii extravagante. Dar ce atrage privirile chiar și mai mult sunt cei 4 lei poziționați deasupra coloanelor fațadei, ce străjuiesc intrarea în clădire. Cu siguranță, proprietarul și-a dorit o clădire care să impresioneze, iar acest lucru se întâmplă până astăzi.

• Cand a fost construită Casa cu Lei?
• Cine a fost arhitectul Casei cu Lei?
• Ce rol a avut inițial Casa cu Lei din Constanța?
• În Casa cu Lei se amenajează o expoziție de artă
• Casa cu Lei în Primul Război Mondial
• Casa cu Lei după Primul Război Mondial
• Casa cu Lei în prezent

Când a fost construită Casa cu Lei?

Casa cu Lei a fost construită între 1895-1898, la inițiativa omului de afaceri de origine armeană, Dicran Emirzian. Acesta era un membru respectat al elitei constănțene. Chiar avea în centrul orașului deschis un magazin cu mărfuri de lux, numit “La Luvru”.

Era chiar răspântia dintre veacuri, timp în care la Constanța se întreceau clădirile ridicate de greci, armeni și evrei. Era momentul de plină înflorire a orașului, după secole de uitare sub praful otoman. Astfel, Dicran alege unul dintre cele mai râvnite locuri pentru a-și ridica vila, chiar strada Titulescu.

Încă de pe atunci această stradă reprezenta crema societății, elita constănțeană. Deja se înălța somptuos pe această stradă Hotel d’Angleterre (devenit apoi Intim), unul dintre primele hoteluri din Constanța. Era locul unde trebuia să fii dacă doreai să ieși în evidență. Iar Dicran asta a făcut.

Era perioada în care construcțiile importante din orașul ce abia se obișnuia cu administrația românească erau foarte puține. Dar lucrurile urmau să se schimbe odată cu ridicarea a numeroase clădiri cu rol de hoteluri, restaurante, cârciumi sau magazine de lux, cum ar fi Casa Hrisicos, Casa Torosian, Hotel Mercur, Vila Șuțu precum și multe altele.

Dezvoltarea portului Constanța, grăbită de lucrările întreprinse de Anghel Saligny și echipa sa, au stârnit interesul investitorilor și marilor comercianți pentru orașul ce abia se trezea din somnul turcesc de veacuri.

Cine a fost arhitectul Casei cu Lei?

Pentru multă vreme, arhitectul Casei cu Lei de la Constanța a fost lăsat în anonimat. Însă, ulterior a ieșit la lumină măiestria nimeni altuia decât Arh. Ion Berindei. De fapt, leii de piatră erau marca sa, și se regăsesc pe multe alte clădiri schițate de el. Acest simbol al puterii și al autorității regale se regăsește și la Constanța.

Doar dacă ne gândim la opuleța Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei (azi Muzeul Național George Enescu). Cei doi lei masivi de la intrare, precum și toate celelalte detalii arhitecturale trimit cu gândul la surata mai mică de la Constanța.

Așadar, atât Nababul (Gheorghe Grigore Cantacuzino), cât și Dicran Emirzian au avut aceleași gusturi în materie de clădiri. Ion Berindei a oferit tot ce avea mai bun pentru aceste clădiri devenite simbol pentru cele mai mari orașe din țară.

Ce rol a avut inițial Casa cu Lei din Constanța?

Încă de la început, Casa cu Lei a avut rolul de casă de locuit. Ea a fost construită cu scopul de a servi drept casă de reședință pentru familia lui Dicran Emirzian, chiar acesta locuind aici după inaugurare.

Dacă te întrebi câte suflete număra comunitatea armeană la acea vreme, ei bine, trebuie să știi că nu era foarte numeroasă. Nu se putea compara cu cea din Tulcea, unde armenii au fondat o întreagă mahala, de peste 2600 de suflete.

Totuși, în timp ce în Tulcea numărul armenilor era mai mare, în Constanța aceștia erau mai puțini, dar mai înstăriți. Armenii din Constanța erau într-o permanentă competiție cu grecii sau evreii care ridicau în oraș clădiri de seamă. De aceea, majoritatea clădirilor armenești din Constanța se remarcă prin somptuozitate, precum Casa Damadian, Casa cu Lei sau fostul Palat Manisallian.

Ne putem ușor imagina seratele dansante date aici și mesele generoase ce animau clădirea. Mai ales după deschiderea Cabaretului Britania de vis-a-vis de casă, aceasta a devenit centrul distracțiilor până după miezul nopții. La Constanța se dădeau concerte și recitaluri, se țineau spectacole din cele mai diverse, iar oaspeții de seamă împreună cu damele de companie nu ratau o vizită aici. Era momentul de maximă înflorire pentru oraș, de dinaintea Primului Război Mondial, când se credea că viața nu poate fi altfel decât frumoasă.

În Casa cu Lei se amenajează o expoziție de artă

La un moment dat, armeanul Dicran Emirzian decide să închirieze imobilul unui anume Lazăr Munteanu, magistrat venit la Constanța. Acest domn făcea parte din bine-cunoscuta familie Kalinderu și era mare pasionat de artă. De aceea, a transformat parterul Casei cu Lei într-o extraordinară expoziție de artă. Aceasta putea chiar fi admirată de către trecători, prin geamurile mari ale casei.

Se pare că însuși Krikor Zambaccian, cel care va deveni cel mai mare colecționar de artă din România, s-a îndrăgostit de acele frumoase opere admirând din stradă colecția de la parterul casei. Admirarea tablourilor expuse de către Lazăr Munteanu la parterul Casei cu Lei a reprezentat punctul de pornire în cariera marelui colecționar.

De fapt, Krikor Zambaccian este și cel căruia i se atribuie conceptul de consignație de artă. Ca dovadă a impactului major pe care l-a avut în mediul cultural românesc, s-a înființat la București Muzeul “Krikor Zambaccian”, ce expune operele donate de acesta statului român.

Astfel, expoziția lui Lazăr Munteanu contribuie, în mod direct, la devenirea unui mare om de cultură din țară.

Ce se întâmplă cu Casa cu Lei din Constanța în timpul Primului Război Mondial?

Războiul nu trece fără urme, iar Primul Război Mondial fie a dus la distrugerea unor clădiri importante, fie la ocuparea acestora. În cazul Casei cu Lei, aceasta a fost ocupată.

De fapt, era și păcat ca o asemenea clădire impunătoare să fie distrusă fără milă.

Astfel, ocupanții austro-ungari din anul 1916 au ales clădirea pentru a se instala confortabil la malul mării.

După capitularea orașului în fața mareșalului german Mackensen, clădirea a devenit sediul central al Consiliului de Administraţie Imperial pentru Provinciile de Răsărit. Astfel, contele Pal Loniay, administratorul civil al Austro-Ungariei în Dobrogea, a ales Casa cu Lei drept reședință.

Contele Loniay era om de vază al Imperiului Austro-Ungar, cunoscut chiar al Împăratului Franz Joseph. De fapt, în timp ce încă se afla în Constanța în anul 1917, acesta primește o telegramă de la Viena în care este înștiințat că vărul acestuia o luase în căsătorie pe prinţesa Stéphanie a Belgiei. Astfel, noul împărat Carol îl ridicase pe vărul contelui Loniay la rangul de prinţ al Imperiului Austro-Ungar.

Îți poți imagina banchetul ce a avut loc la Casa cu Lei pentru a celebra intrarea familiei lui Loniay în rândului caselor domnitoare imperiale ale Europei?

Ce se întâmplă cu Casa cu Lei după Primul Război Mondial?

Imediat după Primul Război Mondial clădirea primește menirea de sediu de bancă, acest lucru întâmplându-se după 1921. Apoi, se pare că aceasta îi revine din nou lui Bebi Emirzian, fiul primului proprietar. El a locuit în imobil până în anul 1941, când se mută la București. De atunci, imobilul a avut mai mulți chiriași, până la naționalizarea sa în anul 1950.

După reabilitarea sa în anii ’70, clădirea devine restaurant. De fapt, era un local celebru pe vremea aceea, care a funcționat până puțin după Revoluție.

Casa cu Lei în prezent

Anii democrației au dat uitării bijuteria armeană a Constanței. Acum, frumoasele tușe caracteristice neorenașterii italiene, coloanele de la intrare, decorațiunile ferestrelor și feroneria deosebită râmân pradă degradării și ruginii.

Casa îndreptată spre nord, spre deosebire de celelalte clădiri de pe strada Titulescu, privea cândva spre Piața Ovidiu. Acum însă, din cauza blocurilor comuniste ridicate în apropiere, panorama îi este blocată de acestea. Sperăm ca totuși viitorul acestei clădiri-simbol a orașului nostru să fie mai luminos decât priveliștea din jurul ei.

Oricum ar sta lucrurile în prezent, te invit să mergi pe strada Dianei, nr.1, colț cu strada Titulescu, pentru a admira bijuteria gândită de Berindei, cel care a făcut și planurile Palatului Culturii din Iași!