Cetatea Enisala – Află-i povestea unică

Cetatea Enisala este, probabil, cea mai vizitată cetate din Dobrogea.

Această regiune rămâne în mintea călătorului pentru mult timp, ca un tablou pictat cu măiestrie.

Din acest “tablou” al naturii și al artei omenești se remarcă cetățile ce îi împânzesc teritoriul.

Fiind zonă de graniță și legătură de veacuri între Orient și Occident, aici s-au înălțat cetăți și așezări fortificate încă din vremuri foarte îndepărtate.

Dar una dintre ele se distinge cu ușurință și atrage privirile oricărui călător: Cetatea Enisala.

Unde se află cetatea Enisala?

Promontoriul stâncos înalt de 116 metri, aflat între lacul Babadag și limanul Razim, a fost ales strategic pentru a deveni baza unei cetăți cu funcții comerciale și militare. Pentru Dobrogea, altitudinea de 116 metri este remarcabilă, acest punct fiind ideal pentru supravegherea drumurilor de apă și de uscat.

Poate nu te-ai gândit niciodată că la doar 7 km de Babadag vei regăsi singura cetate medievală păstrată în Dobrogea până astăzi.

Aflată în apropiere de actuala localitate Enisala, la doar 2 km de aceasta, cetatea Enisala se înalță și azi maiestuios în vârful Dealului Gras, așa cum este numit masivul de calcar jurasic pe care este amplasată.

Iată punctele cheie pe care le vei descoperi în articol:

• Cetatea Enisala – Ce o face atât de deosebită?
• De unde provine denumirea “Enisala”?
• Când a fost construită cetatea Enisala?
• Cine a construit cetatea Enisala?
• Care este istoria cetății Enisala?
• Ce descoperiri arheologice deosebite s-au realizat la cetatea Enisala?
• Ce elemente de construcție medievală se mai pot vedea și azi la Enisala?
• O vizită la Enisala te va face să te îndrăgostești de Dobrogea

Cetatea Enisala – Ce o face atât de deosebită?

Întinzându-se pe un perimetru de doar 0.3 ha, cetatea Enisala reușește să uimească orice călător.

Nu degeaba este prezentă în numeroase cronici, jurnale de călătorie sau portulane.

Forma acesteia este poligonală, mai curând trapezoidală, urmând forma masivului de calcar pe care a fost ridicată.

Din orice direcție ai veni, privirea ți se oprește inevitabil asupra zidurilor înalte de 5-10 metri.

Acestea sunt flancate cu 5 turnuri de apărare, dintre care se distinge bastionul porții principale. Turnul are formă hexagonală, realizat în stil oriental, înalt de 6 metri. Fiind amplasat chiar lângă poarta principală de intrare, acesta asigura paza cetății.

De la turnul hexagonal, unde mai poți zări și azi ferestrele înguste ce ofereau vizibilitate sporită, privirea îți coboară ușor către intrarea boltită în cetate. Aceasta are o înălțime de 4 m și o lățime de 3 metri, fiind prevăzută cu o arcadă dublă, tipic bizantină. Dar acestea sunt doar mici detalii ale istoriei fascinante scrise la Enisala.

De unde provine denumirea “Enisala”?

Denumirea “Enisala” reprezintă o alăturare de doi termeni, “Yeni”, provenit din limba turcă și “Sale”, provenit din limba rusă. Termenul turcesc se poate traduce prin “nou”, iar cel rusesc prin “sat”. Astfel, denumirea Enisala semnifică, de fapt, “Sat Nou”.

Este interesantă perpetuarea în timp a acestei denumiri descoperite chiar pe o inscripție romană în această regiune: “Vicus Novus”.

Deși cetății i se mai atribuie și denumirea “Heracleea”, aceasta nu are o bază istorică, cele mai vechi referiri la cetate menționând-o sub denumirea de Eni-Sala sau Yeni-Sale.

În unele portulane genoveze mai apare și sub numele de Pambola sau Bambola. Totuși, asocierea cu acea Heracleea Pontica a fost în mod eronat făcută.

În acest sens, la începutul secolului trecut, un învățător din sat a descoperit o monedă romano-bizantină cu reprezentarea împăratului Heraclius. Totuși, nu există nicio bază istorică pentru a denumi cetatea Enisala cu numele de Heracleea, aceasta fiind o falsă asociere.

Când a fost construită cetatea Enisala?

Aceasta este o întrebare la care cercetătorii științifici și arheologii deopotrivă au căutat cu mare interes un răspuns viabil. Cetatea a atras atenția încă din Evul Mediu, iar din sec. XIX apare menționată în numeroase lucrări.

Totuși, cerectările la Enisala au început abia în anul 1939, la inițiativa lui Constantin C. Giurescu. Dar, având în vedere contextul politico-istoric de atunci, marcat de izbucnirea celui de-Al doilea Război Mondial, întreaga colecție de documente ale cercetărilor s-a pierdut.

Studiile sunt însă reluate mai târziu, iar în anii ’70, după ample lucrări arheologice desfășurate aici, se reușește datarea mai clară a cetății.

Astfel, se ajunge la concluzia că fortificația a fost ridicată la începutul sec. XIV e.n., probabil pe ruinele unei mai vechi așezări bizantine de sec. X-XI. Aceasta datare face din cetatea Enisala singura fortificație medievală rămasă până astăzi pe teritoriul Dobrogei.

Cine a construit cetatea Enisala?

Istoria nu a consimțit să ne ofere nicio datare certă a fortificației și nici vreo însemnare referitoare la constructori. Totuși, există informații care au scos încet, încet cetatea Enisala din enigmele în care zăcuse de veacuri.

Având în vedere perioada când aceasta a fost ridicată, și anume începutul spre mijlocul sec. XIV, gândul ni se oprește imediat asupra negustorilor genovezi.

Aceasta este perioada în care genovezii își extinseseră monopolul comercial și asupra Mării Negre. Pentru aceasta, duseseră lupte aprige cu Veneția și încheiaseră un acord cu Hoarda de Aur. Cu permisiunea Marelui Han și al Bizanțului, genovezii erau implicați în intense schimburi comerciale în zonă.

De aceea, se ajunge la concluzia că aceștia erau singurii în măsură să construiască o fortificație precum cea de la Enisala. Mai mult, aceștia nu doar că aveau resursele financiare pentru o asemenea construcție, dar și interesul legitim de o construi.

Orientată spre lac, pe vremea când canalele Dunăvăț și Dranov erau încă navigabile iar corăbiile puteau accede ușor din Marea Neagră la Dunăre prin Gura Portiței, cetatea servea intereselor strategice genoveze. Aceștia puteau controla de la înălțime drumurile de apă și de uscat. Interesant este și că la baza Dealului Gras au fost găsite rămășițe din lemn ale ceea ce se crede că a fost un vechi debarcader. Așadar, cetatea avea rolul de supraveghere și reglementare a schimburilor comerciale din regiune.

Ce dovezi mai sunt că cetatea Enisala a fost construită de genovezi?

Presupunerile istorice, deși pertinente, sunt doar presupuneri. Totuși, există și dovezi materiale în acest sens? Da, există!

De multe ori, stilul unei construcții, tehnica folosită sau chiar materialele uzate pot indica o anumită epocă constructivă sau chiar etnia constructorilor.

Astfel, cercetătorii arheologici au identificat o asemănare izbitoare între paramentul cetății Enisala, o parte a zidului cetății Carsium de la Hârșova (din perioada medievală) și zidul de incintă din Constanța ce se întinde de-a lungul portului.

Având în vedere că despre cele două din urmă se cunoaște faptul că au fost realizate de către meșteri genovezi, asemănările cu cetatea Enisala conduc la aceeași concluzie. Toate aceste trei construcții sunt realizate din piatră cubică sumar cioplită, așezată în asize regulate.

De asemenea, se pot vedea și azi șirurile de goluri unde erau înfipte bârnele schelăriei care susținea construcția.

Mai mult, în cetate a fost descoperit un tezaur monetar datat de pe vremea lui Petru Mușat (domn al Moldovei între 1375-1391). De ce este această descoperire fascinantă? Deoarece se cunoaște cu exactitate că în vremea lui Petru Mușat genovezii realizau schimburi comerciale intense cu moldovenii.

Alte teorii referitoare la constructorii cetății de la Enisala

Bineînețeles, au existat și alte teorii referitoare la cine au fost cei care au ridicat cetatea Enisala. La un moment dat, chiar a fost emisă ipoteza că aceasta ar fi fost înălțată de Mircea cel Bătrân, pe când Dobrogea era înglobată în teritoriul stăpânit de acesta.

Totuși, interesant este că în cronica lui Sukrullah din sec. XV se menționează faptul că Mircea cel Bătrân a refăcut această cetate, împreună cu cetatea de la Giurgiu și cea de la Isaccea.

Așadar, această ipoteză nu mai stă în picioare. Iar ipoteza cum că aceasta ar fi fost construită de un principe tătar este deosebit de incertă, luând în considerare faptul că aceștia nu se remarcau prin construcții fortificate.

Care este istoria cetății Enisala?

Istoria tumultoasă a cetății a lăsat și numeroase urme pentru noi, cei de azi. Ridicată, așa cum am văzut, cel mai probabil de negustori genovezi care au tocmit meșteri din Anatolia, după stilul construcției, cetatea făcea foarte probabil parte din sistemul de colonii genoveze de la Marea Neagra. Aceasta era, alături de Chilia, enigmatica Vicina, Likostomion, Cetatea Albă sau Caffa, din sudul Crimeei, o verigă importantă din lanțul coloniilor pontice genoveze. În timpul lui Mircea cel Bătrân, cetatea intră pentru o vreme în sistemul de apărare al Țării Românești.

După aceea, la scurtă vreme după moartea lui Mircea cel Bătrân, în 1418, teritoriul Dobrogei cade încet, dar sigur pe mâinile turcilor. Din 1420 aceștia preiau controlul cetății Enisala, precum și a celorlalte centre importante din regiune. Totuși, cucerirea integrală a Dobrogei se realizează abia în 1488. Cetatea Enisala devine astfel un important punct strategic al liniei de apărare otomane.

Stăpânirea otomană în Dobrogea

Însă interesele otomane se schimbă rapid. Stăpânirea otomană se extinde către Chilia și cetatea Albă iar interesul față de cetatea Enisala începe să scadă. Mai mult, deja începe să aibă loc înnisiparea canalelor cândva navigabile Dranov și Dunăvăț, precum și a brațului Sf. Gheorghe. Astfel, cetatea se izolează de lumea comercială, corăbiile evitând această rută din cauza condițiilor de mediu. Deaorece nu mai corespundea intereselor otomane, cetatea cade în ruină începând cu secolul XVI.

Deși mai apare menționată în diverse însemnări de călătorii ale celor ce au vizitat zona în secolele următoare, aceasta nu era mai mult decât un loc de adăpostit turmele de oi. Totuși, starea de degradare a cetății a făcut ca după Pacea de la Adrianopol din 1829 care dispunea ca toate cetățile unde funcționau garnizoane turcești să fie distruse, cetatea Enisala a supraviețuit. Astfel, a rămas singura de pe teritoriul Dobrogei care ne mai poate “povesti” istoria acelor vremuri.

Ce descoperiri arheologice deosebite s-au realizat la cetatea Enisala?

Cercetările arheologice au scos la iveală o colecție impresionantă de vestigii medievale, bizantine, genoveze și otomane.

Astfel, în interiorul incintei fortificate s-au descoperit numeroase monede aparținând unor diverse perioade istorice. De fapt, acestea acoperă întreaga perioadă dintre epoca romană și sec. XVIII, ceea ce sugerează continuitatea locuirii de aici. Oricum, se știe faptul că în zona cetății Enisala au fost descoperite urmele unei așezări de epocă romană.

Pe lângă groșii de argint aparținând perioadei de domnie a lui Petru Mușat de care am amintit deja, au mai fost descoperite și următoarele monede din sec. XIV:

• 6 monede genoveze/ tătare
• o monedă aparținând Hoadei de Aur
• 6 monede de bronz bulgărești
• 7 monede turcești
• un dinar de argint din perioada lui Vladislav Vlaicu
• 7 ducați de argint din vremea lui Micea cel Bătrân

Sec. XV este acoperit de descoperirea unui dinar de argint emis pe timpul lui Mircea cel Bătrân și jumătate de gros de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Toate aceste descoperiri monetare vin să confirme o dată în plus rolul important comercial al cetății.

Pe lângă tezaurul monetar, în cetate au mai fost descoperite fragmente de ceramică turcească de Iznik și ceramica italiană majolica. Prezența acestor două tipuri de ceramică elegantă, de calitate superioară ne ajută să înțelegem valoarea schimburilor comerciale efectuate aici. Faenza, orașul de unde provenea ceramica de tip majolica descoperită la Enisala, frumos pictată, a dat și bine-cunoscutul termen: faianță. Interesant este că aceste tipuri de ceramică descoperite aici nu se regăsesc și în alte situri arheologice din regiune.

La Enisala au fost scoase la lumină obiecte de os și unelte de fier. De fapt, se pare că locuitorii cetății erau vestiți pentru prelucrarea fierului, în incintă descoperindu-se mai multe ateliere de fierărie. Muzeul amenajat în apropierea fortăreței îți va dezvălui mai mult din istoria acesteia.

Ce elemente de construcție medievală se mai pot vedea și azi la Enisala?

Vorbind de incintă, când vei păși în interiorul zidurilor, observă și bazinul aflat în imediata apropiere a bastionului porții principale. Bazinul pe care îl poți vedea și azi a reprezentat cisterna cetății, spațiul de acumulare al apelor pluviale sau chiar spațiul de depozitare al apelor aduse din afara cetății.

Aflată la o altitudine mai mare, pe un promontoriu stâncos, forarea unui puț de apă era aproape imposibilă. De aceea, s-a construit bazinul de apă, izolat cu un mortar hidrofug, care păstra apa în interiorul său.

Zidul incintei fortificate este realizat din piatră calcaroasă, roci cretacice și triasice, aduse cel mai probabil de la o carieră din apropiata localitate Visterna, aflată la aprox 4-6 km distanță. Mortarul folosit ca liant pentru pietrele slab fasonate a fost un mortar pe bază de var, cu multe scoici în compoziție.

Pe lângă bastionul principal, zidul mai prezintă alte patru turnuri, pe lateralele est-nord. Astfel, cetatea apare ca fiind orientată către lac, asigurându-i vizibilitate sporită. Pe laterala nordică se remarcă și azi cea de-a doua poartă de acces, poarta secundară.

Se pare că locuințele interioare aveau o bază de piatră și o elevație de lemn, pierzându-se în timp. Interesant este că pe lângă incinta fortificată a mai fost descoperit un alt zid de incintă mai larg, aflat la aprox. 50 de metri distanță de cel principal. Acesta încercuia practic cetatea și îi dubla suprafața. Mai mult, la baza Dealului Gras s-au descoperit urmele așezării civile de la Enisala, precum și necropola. Din păcate, localnicii au exploatat multă vreme piatra zidurilor pentru producerea de var. Din acest motiv, o mare parte din acesta a fost demolat până la intervenția arheologilor.

O vizită la Enisala te va face să te îndrăgostești de Dobrogea

Aceasta nu doar pentru că este un loc ideal pentru ședința Trash the dress de după nuntă. Ci și pentru toate aspectele pe care ți le-am enumerat până aici.

Bineînțeles, Enisala nu este nici ea ocolită de legende. De fapt, chiar sub cetate se află o grotă, unde se spune că ar locui un zmeu împreună cu prințesa pe care a răpit-o. Grota este de fapt o formațiune naturală ce a luat naștere datorită eroziunii calcarului. Acesta era cel mai probabil locul unde se scurgeau apele pluviale afară din cetate.

Dar și localitatea Enisala este plină de surprize. Chiar la strada principală vei descoperi o gospodărie tradiționață dobrogeană conservată “in situ”, adică exact pe locul ei. Casa a fost construită la începutul sec. XX și păstrează frumusețea casei dobrogene autentice. Poți cumpăra un bilet comun pentru ambele obiective turistice, cetatea Enisala și gospodăria tradițională din localitate.

Dacă timpul îți permite să rămâi la Enisala până la apus, vei avea parte de un spectacol de culori inedit. Îți poți imagina că oamenii ce au trăit acum 700 de ani în urmă se bucurau de frumusețea aceluiași peisaj?

Vizitează și localitățile Jurilovca și Sarichioi din apropiere de cetatea Enisala. Vei descoperi două comunități deosebite de ruși-lipoveni din Dobrogea!