Istoria Constanței – De la Tomis la Constanța de azi

Istoria Constanței este istoria celui mai vechi oraș din România locuit din Antichitate și până în prezent.

Orașul a traversat epoci diverse, de la marea migrație greacă din secolul VI î.e.n, la epoca romană, perioada bizantină, dominația otomană și, în cele din urmă, modernismul.

Când spui Constanța, te gândești la acel oraș de pe malul Mării Negre, ce încă evocă un puternic spirit oriental. Ceea ce nu ne surprinde deloc.

Istoria Constanței este una tumultoasă, interesantă și fascinantă.

Oricine vizitează orașul, trebuie să știe măcar câteva crâmpeie din parcursul acestei urbe încercată de vremuri.

Acesta nu este un articol banal despre istoria unui oraș. Este o incursiune în timp, ce îți va dezvălui detalii puțin știute despre Constanța și devenirea ei istorică.

Așa că follow up!

• Când începe istoria Constanței?
• De unde provine denumirea Tomis?
• Cetatea Tomis în epoca romană
• De unde provine denumirea orașului Constanța?
• Istoria Constanței în Evul Mediu
• Cum arăta Constanța în Evul Mediu?
• Istoria Constanței după Războiul de Independență

👉 Vezi și Tur AUDIO Constanța – 22 obiective turistice din centrul vechi! 🔊

Un tur inedit, pe care îl poți face doar cu telefonul, în ritmul tău, când și cum dorești.

Când începe istoria Constanței?

Istoria Constanței începe cu peste 2500 de ani în urmă.

Practic, la finalul secolului VI î.e.n., grecii din Milet, de pe coasta vestică a Turciei de azi, poposesc pe malul vestic al Mării Negre.

Începuse deja de mult migrația greacă spre Pontus Euxinus (numele antic al Mării Negre). Cetatea Histria, sora mai mare a Tomisului, prospera deja. Iar cetatea Argamum, prima așezare atestată documentar de pe teritoriul țării noastre, se dezvolta rapid.

Astfel, Tomisul ia ființă pe această coastă stâncoasă a mării într-o perioadă bună a migrației grecești.

Odată așezați aici, grecii aduc cu ei cultura elenă, sistemul urbanistic, dar și credințele și ritualurile grecești. Polisul se dezvoltă pornind de la mare înspre zona continentală și încep să apară primele edificii administrative și religioase.

Cultul Afroditei, al lui Dionis, Zeus sau Poseidon erau larg răspândite și la Tomis.

Din această perioadă provin numeroase fragmente ceramice și arhitectonice, expuse în Muzeul de Istorie Constanța.

Dupa anul 250 i.Hr., Tomisul incepe sa se dezvolte rapid, acest lucru fiind demonstrat de aparitia primelor emisiuni monetare tomitane si de intensificarea importului din multe centre ale lumii elenistice. 

De unde provine denumirea Tomis?

Denumirea orașului antic Tomis provine, cel mai probabil, dintr-un termen grecesc care înseamnă “tăietură” sau “lamă de cuțit”.

De ce această denumire?

Deoarece dacă ai privi de sus promontoriul unde a fost fondată cetatea, ai vedea că seamănă cu o tăietură făcută de uscat în mare.

De aceea, zona istorică din Constanța se numește local și “peninsulă”. Aceasta deoarece este înconjurată din 3 direcții de apă, exact ca o peninsulă.

Bineînțeles, există și numeroase legende legate de denumirea antică a orașului Constanța, cea mai populară fiind cea despre Iason și lâna de aur. Legenda este destul de crudă, iar mai multe detalii poți găsi aici.

Dar să revenim acum la faptele istorice.

Dominația elenă în regiune s-a apropiat de apogeul ei în secolul I î.e.n. , când Imperiul Roman bate la ușă.

Cetățile de pe litoral au fost primele care au căzut sub dominație romană iar zona a început să cunoasă romanizarea.

Cetatea Tomis în epoca romană

În epoca romană, cetatea Tomis de atunci era doar un oraș de la marginea imperiului. De aceea, a fost un loc bun pentru exilați, aici fiind trimis chiar și poetul Publius Ovidiu Naso, la porunca Împăratului Augustus.

Acesta povestește despre traiul său la Tomis (8-17 e.n.), un oraș pe care îl vedea barbar, locuit de geți, cu foarte puține urme ale fostei civilizații elene.

Totuși, Constanța prinde repede avânt, iar în scurt timp devine centrul administrativ al regiunii. De asemenea, devine și centrul religios și episcopal.

În anul 284, împăratul Dioclețian organizează provincia romană Scythia Minor cu capitala la Tomis.

Secolele III – IV e.n. sunt cele mai prospere pentru orașul acum romanizat. Acesta se extinde mult către nord, se construiesc edificii mărețe de marmură iar comerțul pe mare este înfloritor.

Aceasta este și perioada în care se construiește gara maritimă, al cărei mozaic a fost descoperit întâmplător. Acest mozaic poate fi admirat în cadrul Edificiului roman cu mozaic. Acum este închis pentru renovare, dar va fi deschis în curând.

Tot din această perioadă provin și cele mai multe artefacte, statui și podoabe descoperite de arheologi la Tomis și expuse în Muzeul de Istorie.

De asemenea, poți vedea părți din complexul termal de la Tomis.

Mai mult, în Parcul Arheologic din Constanța poți admira capiteluri, amfore, râșnițe antice și chiar sarcofage din epoca romană. Este un muzeu în aer liber.

Tot în această perioadă orașul Tomis își schimbă denumirea în Constanța.

De ce?

De unde provine denumirea orașului Constanța?

La ce împărat roman te duce cu gândul numele orașului? Da, Constantin cel Mare.

Dar se pare că numele orașului nu provine de la el, ci mai degrabă de la sora acestuia Constantiana. Se crede că denumirea orașului provine de la numele surorii vitrege a lui Constantin cel Mare, Iulia Flavia Constanția.

După anul 313, an în care a fost semnat Edictul de la Milano prin care creștinismul era tolerat, mulți s-au mutat la Tomis. Astfel, s-a format un nou cartier al orașului ce a primit numele de Constantiana. Ulterior, denumirea a fost preluată de întreg orașul.

O altă ipoteză susține că numele orașului provine de la fiul lui Constantin cel Mare, Constantius al II-lea. El a avut în domeniul său Scythia Minor și a contribuit la fortificarea cetății Tomis. Este posibil ca în semn de recunoaștere pentru efortul său, orașul să fi primit numele Tomis.

În orice caz, denumirea este legată de dinastia lui Constantin cel Mare.

Istoria Constanței în Evul Mediu

Dar perioada de înflorire a cetății Tomis sub Imperiul Roman se pregătea de apus. După moartea împăratului Teodosiu I din 395, imperiul a fost împărțit definitiv între fii săi Arcadius și Honorius, în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.

Tomisul era cuprins în Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Bizanț, viitorul Constantinopol.

Au mai fost câteva încercări de refacere a gloriei Imperiului Roman pe timpul lui Iustinian, în secolul V, însă nu au durat foarte mult. În secolul VII, Tomisul căzuse deja pradă atacurilor triburilor migratoare și începe perioada cunoscută drept Evul Mediu.

În secolul XIV au loc acțiuni de unificare ale unităților administrative din Dobrogea, sub conducerea lui Dobrotici, cel care dă și nume regiunii. Mai apoi, Dobrogea, inclusiv Tomisul, intră sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, în 1388.

Aceasta nu rămâne mult timp în stăpânirea domnului muntean, deoarece între 1418-1421 Dobrogea ajunge sub stăpânire Imperiului Otoman.

Și așa va rămâne mai bine de 4 secole.

Cum arăta Constanța în Evul Mediu?

În perioada otomană, Constanța a purtat numele Kiustenge (Kustendje). Îți vine să crezi că era un simplu sat uitat de pe malul mării? Gloria orașului roman apusese de mult, iar acum se profilau la orizont doar niște minarete gata să se prăvălească.

În 1850, Constanța avea 20-30 de case de pământ sau piatră. Trăiau aici doar câteva familii de turci, tătari, cerchezi sau găgăuzi.

Nu exista vreun port aici, ci doar un spațiu rudimentar de acostat corăbii. Întreaga zonă era periculoasă pentru marinari, iar pentru Constanța nu se întrezăreau mari speranțe. Aceasta până în anul 1858.

În perioada 1858-1860, sultanul Abdul Aziz concesionează unei companii engleze exploatarea portului și construirea căii ferate Constanța-Cernavodă. Astfel, aici încep să vină ingineri englezi, muncitori armeni, greci, germani sau evrei.

Orașul devine cosmopolit și se dezvoltă rapid.

Istoria Constanței după Războiul de Independență

Anul 1878 este anul în care s-a câștigat independeța Dobrogei în urma războiului purtat împotriva Imperiului Otoman. Rusia nu a dorit să cedeze Basarabia, așa cum era convenit, așa că statul român a trebuit să se mulțumească cu Dobrogea.

Astfel, se instalează în oraș noua administrație și se construiește prima primărie, actualul Muzeu de Artă Populară Constanța. De asemenea, regele Carol I intensifică lucrările în Portul Constanța, susținut fiind de Ing. Anghel Saligny.

După ani de investiții și răscumpărare a portului de la compania engleză, în 1909 Portul Constanța a fost inaugurat oficial.

La instalarea administrației românești în Dobrogea, Constanța avea doar 4000 de locuitori. La începutul secolului XX, numărul lor ajunsese deja la 10.000.

Atrași de oportunitățile de îmbogățire rapidă, aici au venit mulți greci, evrei, armeni și bulgari. Orașul s-a dezvoltat rapid, în două direcții: portuar și oraș de cură marină.

În anul 1905 se înființează stațiunea Mamaia. În aceeași perioadă se construiesc principalele hoteluri și vile și se inagurează Cazinoul din Constanța.

În prezent, orașul Constanța poartă o istorie încă neînțeleasă de mulți. Parcursul istoric al regiunii și-a pus amprenta asupra specificității sale. Este un oraș construit pe diversitate, pe libertate și pe conceptul de oportunism.

Când cunoși istoria orașului, poți să-i înțelegi mai bine pe locuitori.

Te invit să vezi turul audio pe care l-am pregătit care include 22 de obiective turistice din Constanța. Cu ajutorul lui, poți afla detalii inedite din povestea orașului de la mare.

Tu ce părere ai despre Constanța?

👉Scrie-ne în comentarii!